Nu am fost peste tot încă, dar este pe lista mea…

Adică de ce nu mi-am spus şi eu părerea despre concertul ăsta, de 2013, m-a întrebat toată lumea. Să treacă atâtea zile şi să nu zic eu nimic…Nţ, nţ, nţ… Pentru că nu mi-a placut, cum s-a întâmplat în cazul altora? Nu m-a impresionat pe mine nimic-nimicuţ??? Nicio emoţie, nicio lăcrimuţă n-am de împărtăşit? Nicio cârcoteală, măcar?

Pfff… nici vorbă că nu mi-a plăcut, ba din contră, dar… pur şi simplu nu am ştiut ce să spun. Ce să scriu. Atunci, acolo, după un moment de delir, am reuşit să-mi revin în fire şi să scriu pe telefon că e DeMenţial. Voiam să ştie toată lumea, să strig în gura mare că sunt acolo şi că trăiesc o clipă de fericire. Una dintre acelea pe care numai muzica ţi le poate da. Şi chiar dacă e împărţită cu alte zeci de mii de suflete, rămâne totuşi atât de intensă. Sau poate tocmai de aia…

Nu mă pricep la cronici de spectacole. De concerte. Nu ştiu să povestesc decât emoţii şi trăiri. Nu ştiu să apreciez sonorizarea, decât dacă e execrabilă. Nu ştiu să apreciez organizarea, decât dacă e impardonabilă. Nu ştiu să notez prestaţia, decăt dacă e jalnică. Dacă toate astea sunt bune, cred că nu le observ, le iau ca atare, cred că mi se cuvin 🙂

Ştiu doar că, la concertul ăsta, de multe ori, am simţit nevoia să închid ochii şi să ascult muzica, pur şi simplu. Să aud mai bine vocea aia, prima care mi-a sunat mai bine la un concert live decât pe casetă/CD/ce-o mai fi în trend acum. Poate sunt subiectivă şi am pus la socoteală şi emoţia transmisă cu ocazia live-ului, dar eu aşa am auzit, o super-voce. Peste aşteptări.

Ştiu şi că nu am putut închide ochii şi asculta muzica pentru că nu îmi puteam lua ochii de la scenă. Unde un om cânta şi dansa în acelaşi timp, cu o naturaleţe şi o uşurinţă, încât uneori părea că pluteşte. Şi dansa încontinuu, iar in mintea mea se derulau flashback-uri cu colegul meu din generală, cel mai depeşar dintre depeşari :), cu hainele lui „depeş”, cu încălţămintea lui „depeş”, cu freza lui „depeş” si cu dansul lui „depeş”. Începând cu dansul, toate parca încremeniseră în timp. Ceilalţi doi, de pe scenă, aveau şi ei aceleaşi gesturi pe care mi le aminteam din frânturi de imagini şi clipuri alb-negru de acum vreo 20 de ani. Toate videoclipurile şi toate posterele cu Depeche Mode pe care le-am vazut vreodata mi-au trecut prin faţa ochilor. Parcă nimic nu se schimbase, de atunci. Parcă cineva drag şi pe care nu îl mai văzusem demult se întorsese acasă.

Mai ştiu şi că uneori am vrut să fiu şi eu acolo, jos, unde era spectacolul din public. Să fi fost fan adevărat, sa mă topesc de drag, de fericire, de emoţie, la fiecare melodie, să ţip, să plâng, sa cânt, să ştiu fiecare vers, să sar, să aplaud, să pozez ca să păstrez, să filmez ca să retrăiesc… Căci, ca şi la fotbal, la tribună lucrurile sunt mai aşezate, lucrurile importante se întâmplă pe gazon 🙂 Ca şi mişcarea câtorva zeci de mii de fire de iarbă pe o câmpie vibrantă, cum frumos am găsit povestit momentul pe acest blog <3.

Şi mai ştiu că iar am regretat concertul din 2006, concert care ramâne agăţat în topul regretelor mele. Mi-am dorit mai mult ca niciodată să nu fi ratat acel concert, iar acum, ştiind cât de frumos a fost, să fi venit cu mai multe aşteptări, cu mai multa emoţie, cu mai multe lecţii învăţate. N-a fost să fie. Dar mai bine mai târziu decât niciodată, zic.

Concluzia? Pentru mine a fost un concert minunat. Am fost fascinată. De muzică, de voce, de dans, de faptul că sunt martoră la ceva ce acum 20 de ani nici nu mi-aş fi imaginat că ar fi posibil. Dar viaţa bate filmul.

Iar muzica este una dintre minunile lumii. Am zis!

IMG_5404IMG_5405IMG_5406IMG_5418IMG_5419IMG_5429IMG_5431IMG_5432IMG_5435IMG_5436IMG_5442IMG_5446IMG_5456IMG_5459

Anunțuri

Comments on: "De ce nu despre Depeche Mode" (8)

  1. Somebody said:

    Sunt depechista din anul 1988 (aveam 13 ani atunci). Un var de-al meu a primit de la cineva din „strainatate”, o caseta cu Depeche Mode. Din clipa in care am ascultat primele acorduri, am ramas fascinata si totalmente, for ever in love, de aceasta trupa. SI de atunci a inceput nebunia si un adevarat tur de forta de a face rost de postere, reviste, casete si orice ce avea legatura cu trupa. Dupa revolutie, s-a constituit primul fan club Depeche Mode si a aparut prima depeche-oteca (vorbesc aici, strict de Bucuresti). Asa am fost la curent cu orice tinea de trupa, aparitii discografice, albume video. La vremea aceea (1991-1992) visul meu era sa-i vad in concerte si sa fac rost de cat mai multe casete video. Nu-mi inchipuiam, vreodata ca am sa-i vad si live. In 2006, la primul lor concert din Bucuresti, eram extaziata, fascinata si am stat lipita de scena. Nici nu concepeam s[-mi iau bilet in tribune. Eu trebuia sa simt pulsul isteriei de jos, de pe gazon, frenezia de acolo, tipetele din jur. Am cantat, am tipat si am dansat pana nu am mai stiut de mine, Cand s-a terminat concertul din 2006, parca ma trezisem dintr-un vis.
    Acum, la concertul din 2013, evident ca mi-am luat bilete tot pe gazon. Altfel simti vibratia muzicii, jos..in multime. A fost minunat, ca de obicei. Niciodata nu m-as satura, ascultandu-i.

    Apreciază

    • Te cred ca you „just can’t get enough” 🙂 Experienta de a fi fan este, dupa cum incerc sa explic de ceva vreme tuturor celor care nu inteleg frenezia asta, una dintre cele mai frumoase pe care poti sa le ai. Mai ales cand e atat de lunga (15 ani, wow! 🙂 ) si ramane la fel de intensa. Sincer, te invidiez ca esti fanul unei astfel de trupe 🙂 ❤

      Apreciază

      • Somebody said:

        Irina, sunt mai mult de 15 ani de când ador trupa asta..sunt fan din 1988 (nu 1998), deci, sunt în total 25 ani (mda..ştiu..o viaţă de om, dar şi eu am o vârstă 😦 mă îndrept uşor, spre 40 ani).
        Şi nici acum, după atâtţia ani, nu mă pot sătura de ei.

        Apreciază

      • Ahhh… da, greseala mea 🙂 Dar parca suna ireal atatia ani, desi stai linistita, si eu sunt pe ” drumul cel bun” in privinta varstei 😀
        Atunci, wooow! Te invidiez si mai mult, eu n-am fost asa consecventa niciodata 🙂 Toate placerile mele muzicale au „ars” relativ repede, nu au ramas la fel de consistente in timp.

        Apreciază

  2. Somebody said:

    Eu sunt mai conservatoare, de fel. Dacă-mi place ceva, îmi place for ever, mai ales când vine vorba de muzică. Am trecut eu prin ceva „tulburări”, când Dave era în perioada de drogare maximă, dar, am apreciat muzica trupei, în orice circumstanţe. Când eram mai mică, ţin minte, că mama mă întreba mereu, când o să-mi treacă nebunia asta cu Depeche, şi eu îi răspundeam instant că, niciodată. În timp, şi-a dat seama şi mama, că într-adevăr nu o să-mi treacă niciodată şi acum, după atâţia ani, ştie şi ea componenţa trupei, recunaşte unele melodii şi de fiecare dată când aude ceva prin media de trupă mă sună şi îmi spune :))). Iar când auzea că vine trupa în ţară, mă suna să mă întrebe dacă merg la concert şi dacă nu am bani, nu-i bai, că-mi dă ea, numai să merg. :))) că nu se ştie când mă mai întâlnesc cu aşa ocazie. 🙂

    Apreciază

    • Ce dragute fazele cu mama ta 🙂 Se vede ca esti fan-fan dupa informatiile detaliate pe care ti le da 🙂 Si pe mine ma suna ai mei sa-mi spuna cand imi vad preferatii vreunei perioade la TV sau chestii de genul, ce au mai aflat despre ei, dar cum la mine nu e consecventa asa mare…
      Si eu sunt conservatoare, nu asta e problema, imi plac si lucruri, si locuri, si oameni pe perioade mari, chiar nedeterminate. Dar nu stiu, in muzica imi plac multi si multe si am perioade mari, dar determinate, in care imi plac unii mai mult. Mult de tot, si normal ca atunci intru in frenezia aia de fan, de stiu si ce mananca omul la masa :)) Dar in timp imi trec fluturasii, ca sa zic asa; raman insa relativ fidela, in sensul ca ma duc in continuare la concerte cu placere, incerc sa nu le ratez, ii mai ascult cand si cand, nu-i uit de tot 😀 Marea dragoste parea ca aparuse acum ceva vreme, dar acum am si eu „tulburarile” mele 🙂

      Ce sa zic, mi se pare fantastic ce spui, la fiecare mesaj 🙂 Ti-am mai zis ca te invidiez, nu??? 🙂 Vreau sa fiu si eu fan DM, imi place maxim de ei. Oare o fi prea tarziu? :S 🙂

      Apreciază

    • Fan Club Depeche Mode Romania exista prin petrecerile sale si nu numai:

      Aici aveti link cu Fan Club For the Masses Romania
      https://www.facebook.com/pages/Fan-Club-For-the-Masses-Romania/169659006419919

      Apreciază

  3. Wish2Go said:

    Am fost si noi acolo, pe gazon! A fost dragut concertul, dar abia asteptam sa ii vedem pe cei de la Rammstein 😀

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: