O poveste despre brad
Daca n-ati citit in copilarie „Bradul” de H.C. Andersen, poate ar fi bine s-o faceti acum. Sau puteti vedea desenul animat facut dupa poveste. Cred, de fapt, ca e mai bine de cei care nu ati citit povestea cand erati copii. Poate ca v-ar fi marcat ca pe mine, care, desi sunt om in toata firea, cred si acum ca brazii de Craciun sufera. Ca dupa ce traiesc momente de glorie, plini de podoabe colorate, de beteala stralucitoare si de luminite care ii fac feerici in serile de Craciun, brazii sufera cu adevarat cand sunt aruncati in strada. In strada, la gunoi, pe foc, oriunde.
Stiu, suna penibil, dar de cand eram mica, ma incerca o durere aproape fizica cand vedeam brazii aruncati in strada, dupa sarbatori, goi, cu niscaiva ambalaje colorate de bomboane rasarind dintre crengi. De brazii pe care ii scoteam noi din casa, mereu foarte tarziu, nu mai vorbesc, mi se rupea sufletul. Ianuarie are de atunci pentru mine miros de brad ars si haiue a pustiu. 
Nu mai insist cu detaliile, sa nu va sperii prea tare. E de ajuns sa imi amintesc eu prin ce treceam cand isi facea fratele meu bata din cate unul 
Asta a fost unul dintre motivele pentru care, acum vreo 5 ani, am cumparat un brad artificial, frumos, zic eu, de care ma despart in fiecare an cu inima mai usoara. Nu miroase ca cel adevarat, nici nu are acelasi farmec, mi se spune des. Da, nu miroase a brad, dar nici nu se usuca vanzad cu ochii si nici nu trebuie sa-l arunc. Sunt multumita de targul asta, deocamdata. Il impodobesc cu foarte mult drag, mereu prea tarziu pentru a ma bucura mai mult de el si pe langa alte avantaje strict fizice, faptul ca il despodobesc eu si il impacheteaza el si il punem la locul lui pana isi va trai din nou momentele de sclipici si lumini la Craciunul viitor ma face sa nu pot renunta la el. Ma batea gandul de Craciunul care tocmai a trecut ca la anul, intr-o casa mai mare, sa ne luam un brad adevarat, si el mai mare, ca cele din copilarie, care sa miroasa atat de frumos. Dar zilele trecute am vazut iar braduti aruncati prin spatele blocurilor. Asa ca… probabil vom lua un brad mai mare, tot artificial, dar nemuritor si astfel, nereactivant de traume. 
A, ieri am despodobit bradul…
LE – Am descoperit ca bradutii pot avea si o a doua sansa…
Plimbările Irinei 