Am fost la concertele unor artişti pentru că le ştiam toate versurile pe dinafară şi atunci când se întâmplă asta înseamnă că niciun radio, casetofon sau mp3-player din lume nu mai este de ajuns. Trebuie să fii acolo, să simţi, să auzi, să cânţi, să aplauzi, să simţi. Da, e de două ori „să simţi” :).
Şi am fost la concertele altora pentru că m-a impresionat o singură melodie sau ceva ce s-a ţesut in jurul ei. Un film, o poveste, un moment. La Cesaria Evora m-au dus un film şi Besame Mucho. Ok, şi amintirile :). La Lara Fabian m-a dus momentul ăsta. Şi emoţia extraordinară pe care o provoacă fiecare vizionare.
A fost frumos sâmbătă seara. La Je t’aime pe scena Sălii Palatului a ieşit un moment drăguţ, cu inimioare şi cu o mare parte din melodie cântată de o mare parte din public, chiar dacă a fost evident că, deşi pe vremuri eram cunoscuţi ca fiind francofoni (!), franceza nu e tocmai punctul nostru forte, nici măcar când ne place Lara Fabian. A fost emoţie pentru fani, sunt sigură, la acest moment; pentru mine a fost bucurie, din nou, că muzica face, pentru clipe sau ore, minuni pentru cei care o ascultă. Sau o simt 🙂
A fost frumoasă Lara Fabian. Poate alţii ştiau mai bine că este o prezenţă extrem de placută, eu am aflat acum mai în detaliu. Fără sclipici, fără fiţe, fără tocuri, Lara a lăsat loc pe scenă doar muzicii şi cuvintelor. Da, şi cuvintelor, căci între melodii a povestit, cu drag şi de multe ori cu dor, despre viaţă, despre îngeri, despre prietenie, despre alegeri, despre modele, despre amintiri, despre… femeie. Melodiile au fost, fiecare, continuarea acestor cuvinte. Iar melodia mea, sâmbătă, căci trebuie sa fie una la fiecare concert, a fost întrebarea pe care o ştiam ca fiind a Dianei Ross: Do you know where you’re going to?
Do I?
Plimbările Irinei 
Comments on: "Lara Fabian la Bucureşti – muzică, emoţii, cuvinte" (3)
Da, ce artist simplu si frumos :). Ce bine ar fi sa invete asta cat mai multi…
ApreciazăApreciază
De acord cu totul. Si mie mi-a placut mult, atat de mult incat as fi mers si-n seara urmatoare la concert… Cum totusi n-am mers, am tot urmarit filmuletele pe care le-am „furat” in timpul concertului si ma minunez intruna de forta vocii ei, de sensibilitatea si frumusetea pe care le-am vazut, auzit si simtit in seara aia… Sunt inca sub magia Larei! (desi aseara am fost la Brenciu :D…. dar despre el astept alt post pe blog). 😛
ApreciazăApreciază
Nu mai am alt post acum despre Brenciu 🙂 Lucrurile magice sunt irepetabile, dar sunt fericita ca pe acesta (cu Brenciu, adica) nu l-am ratat atunci, cand a fost sa se intample. Imi pare doar rau pentru ceilalti, care nu au fost acolo in momentul magiei… M-ar fi inteles mai bine, acum unii poate n-o s-o mai faca niciodata 🙂
ApreciazăApreciază