Nu am fost peste tot încă, dar este pe lista mea…

Cea mai mare diferenţă dintre Croaţia şi România nu constă, cum v-aţi fi aşteptat, în peisajele de vis care la ei sunt întreţinute şi promovate cu mândrie, nici în faptul că Marea Neagră nu este, totuşi, Mediterana, nici in civilizaţia extremă de acolo care noua ne lipseşte cu desăvarşire, nici în parcurile naţionale care la ei sunt… cunoscute internaţional, iar la noi nici nu ştii că intri într-unul decât atunci când îţi cere un nene doi lei pe un drum între munţi, nici în autostrăzile care la ei se construiesc cu viteza a câţiva kilometri pe săptămână, iar la noi pe deceniu. Nu, diferenţa dintre România si Croaţia constă în… căruţe. Da, în căruţe, care, de-alea trase de cai, mai ales :D. Sau de boi…

Să vă povestesc cum am ajuns la concluzia asta: un român, adica soţă-miu, îmi spune, dupa 10 zile de vis în Croaţia, că el n-a vazut pe acolo roată de căruţă. Hait, zic eu, cum naiba să observi aşa ceva când vizitezi o ţară străină? Adică, ok, vezi ce e pe acolo în plus (şi în cazul Croaţiei în exces, aş zice) faţă de la tine acasă, cum ar fi curăţenie, civilizaţie, bun-simţ, de-astea. Poţi să vezi că nu au gropi şi cetăţeni despre care nu vreau sa vorbesc acum, dar cum să observi că nu există… căruţe? Aveai un target de a te uita dupa aşa ceva? Sau îţi lipseau cele de acasă? Şi dacă da, cât de mult, aş insista. Explicaţia vine repede: cică e vorba de un simţ al observaţiei foarte dezvoltat. Primesc explicaţia asta cu seninătate, că ştiu că aşa e, dar sa nu-i spuneţi :). Şi mă resemnez, cu umerii căzuţi: după ce că au o ţară frumoasă de pică, după ce că sunt simtiţi, curaţi, ordonaţi şi (prea) muncitori, nu au nici căruţe. Au numai tractoare, combine şi alte utilaje care duduie pe câmpii şi despre care am învăţat multe în anii mei de şcoală comunistă. Multe, pe care le-am uitat :D. În fine, lipsa căruţelor de pe câmpiile şi drumurile Croaţiei nu consider că e un lucru pe care să-l bagi în calupul de poveşti despre locurile pe unde te-ai plimbat, aşa că uit o vreme de el.

Dar căruţele nu ma lasă în pace, aşa că dupa o vreme, puţină, îmi spune o colegă că un croat, cumnatul ei, vine destul de des în România. Mă rog, căt se poate de des, având în vedere că preferă să-şi petreacă vacanţele pe cine ştie ce insula din alea multe croate.  Şi întreb şi eu cum i se pare croatului în România. În afară de faptul că omul trebuie să doarmă două zile după ce conduce de la Arad sau de la Porţile de Fier până în Bucureşti, colega îmi mai spune o chestie interesantă. Cică drumurile din România l-au ajutat pe croat să afle că exista pe lume, căci el nu văzuse în ţara lui până la 40 şi ceva de ani, câţi număra în buletin, da, aţi ghicit, căruţe! Am rămas mască, vă daţi seama, şi l-am sunat pe soţă-miu de urgenţă să-l anunţ că e foarte deştept. Cică stia, aşa că tot eu am ieşit şifonata din poveste, că „mereu verific, nu-l cred niciodată din prima” şi nici el n-a vrut să creadă şi pace că nu eu, ci colega a pornit discuţia cu căruţele. Ce-i drept, e greu de crezut că doi oameni au observat, fiecare în ţara celuilalt, lipsa sau prezenţa unui obiect cum e căruţa şi observatiile astea ale lor s-au şi întâlnit undeva pe drum, spre comparaţie. Dar uite că s-a întâmplat şi astfel am ajuns să stabilim că asta e cea mai mare diferenţă între România şi Croaţia: ei nu ştiu ce sunt alea căruţe, pe câmpii, de cel putin 40 de ani, că atâta am verificat prin anul naşterii cumnatului din poveste, iar românii le vad de cel putin 20 de ani, că de atunci avem noi amintiri mai clare, la vreo 2, hai 3 km de centrul capitalei unei ţări din UE, pe… să alegem la întâmplare o stradă… ba nu… bulevard parcă e… se numeşte… aaaa… Văcăreşti!!! Şi cine nu le-a vazut până acum niciodată în destul de proaspăta capitală comunitară, a trăit degeaba, zic. Dupa cum vedeţi, „alţii moare şi-aşa n-are!” 😀

Mda, deci am stabilit care e diferenţa esenţială dintre cele două ţări. Acum vreau să vă povestesc o întâmplare care pe mine m-a făcut să realizez sau mai bine zis să-mi confirm de ce zecile de ani de dezvoltare şi civilizaţie dintre ei şi noi n-o să se reducă niciodată. E pur şi şimplu imposibil, căci omul sfinţeşte locul…

Croaţia, 2007, cazare în cel mai mare parc naţional al lor, locul ăla de poveste care se numeşte Plitvice, varianta în engleză. Vilă superbă, condîţii excelente, bucătărie complet utilată, tv cu satelit, sute de posturi, baie impecabilă ca amenajare, nu mai vorbesc de curăţenie, parcare gratuită, luminată şi marcată mai ceva ca cea de la Primaria sectorului 3, vorba prietenului nostru cu care căscam gura de câteva zile prin Croaţia şi nu prea mai puteam s-o închidem. Locaţia asta era undeva în munţi, să ne înţelegem. În dimineaţa în care trebuia să predăm camera şi s-o luăm spre casă, proprietara vine şi ne anunţă că trebuie să plece la serviciu, ne urează drum bun şi toate celelalte, tot bune. Plus mulţumiri şi invitaţii de a mai veni. Noi, panicaţi, păi nu suntem gata, n-am terminat cu bagajele, mai durează un pic, să mai stea să ii dam cheia. La care ea ne-o trânteşte: dar nu e nevoie, terminaţi bagajele când puteţi, închideţi uşa după voi şi lasaţi cheia în uşă. Oooook, ne zicem, ar fi trebuit să ne obişnuim că nu mai suntem acasă, la naiba, doar de 10 zile am trăit atâtea experienţe din care să pricepem odată că la ei e pur şi şimplu altfel… dar tot nu ne vine să credem. Asta e, minte de român, care e obişnuit tot timpul să fie bănuit, indiferent că e în vacanţe sau în farmacii, vorba Simonei Tache, că nu pleacă de nicăieri fără să ia ceva în poşetă, în bagaj, oriunde, numai să fie de luat.

România, 2011, cazare în cea mai mare staţiune românească de la Marea Neagră, locul ăla fostă perlă a litoralului, acum zeci de ani, care se numeşte Mamaia, cred că în orice limbă. Hotel comun şi comunist prin construcţie, renovat de formă acum vreo 10 ani, cu un miros usor înţepător la etajul de sub acoperiş, cu două pahare de plastic, de unică folosinţă, pe măsuţa care avea cel puţin vârsta mea, cu un uscător de păr pe care nu l-aş fi probat nici de frică, sau poate chiar de aia, cu telecomanda la televizor fără baterii, deci nexam adormit la TV dacă nu vrei să te ridici în picioare taman când să aţipeşti ca să stingi nenorocirea de la buton, cu wc cu butonul bazinului defect de face apa să curgă aiurea non-stop (da’ noroc că sunt eu deşteaptă şi îl manevrez până se opreşte), cu o pară de duş care împroaşcă apa în toate punctele cardinale, numai pe corp nu (exista soluţie şi la asta, că e cu filet şi se scoate uşor), cu parcare lipsă, dar cu una alături care costă 50 de lei pe zi, cu de-astea, neaoşe. În dimineaţa predării camerei, am pus cheia pe tejgheaua aia la recepţie: camera 4xx e gata. Şi ce credeti că aud în loc de drum bun, sperăm că v-ati simtit bine, vă mai aşteptăm pe la noi??? (sau le e ruşine să mai zică asta?) Aţi ghicit, am auzit tradîţionalul, tot comunist şi el, că pentru unii, multi, au trecut chiar degeaba 20 de ani, „Da, o să trimit s-o verifice”. Ce să verifice, mă intreb eu??? Să verifice scrumierele lipsă (în camera de alături erau două :D), să verifice dacă am reparat bazinul la wc sau dacă am înlocuit para de la duş, dacă am pus  baterii la telecomandă? Dacă am lăcuit mobilerul ăla un pic, dacă am dat o mână de lavabilă pe balconul care fusese inundat la un moment dat şi păstra urmele necazului? Nu i-am zis de toate astea, n-am fost inspirată. Am întrebat-o doar de ce vrea acum să verifice camera, dar în urmă cu o zi nu a venit nimeni să verifice dacă aveam gunoi în cos şi să-l şi ridice, zic. Asta era în premieră, nu mi se mai întâmplase până acum la 3 stele, în România, nici măcar pe litoral, aşa că oricum i-aş fi zis. Şi-a cerut scuze, timid, iar eu nu am mers mai departe cu bălăcăreala, în fond era doar o angajată care făcea ce îi spuseseră şefii ei: trata clientul cu un deosebit respect, cu bunăvoinţă şi cu maximă ospitalitate, cum e obiceiul pe plaiurile mioritice. Şi îl verifică la camera cu muuulta discreţie.  Că până la urma nici faptul că sunt verificate camerele nu e marea problemă, ci faptul că personalul nu e măcar un pic discret când face asta şi se poarta cu turiştii ca şi cu niste găinari, veniţi pentru câteva zile la mare doar ca să-şi completeze colecţiile cu scrumiere mai ieftine decât o legatură de pătrunjel  sau cu uscătoare de păr defecte, numai bune de dus la coşul de reciclare de la magazin, să-ţi poţi lua altele, funcţionale, cu reducere.

Am plecat de acolo cu gândul ăsta, că niciodată nu vom avea cum să-i ajungem. Că pornind de la atitudinea asta de rahat, de neîmblânzit şi de needucat, se face un bulgăre mare, care o să ne ţintuiască pe loc încă alte câteva decenii. În ritmul ăsta, şi peste alţi 20, chiar 50 de ani, o să spunem, cu mirare, după un drum într-o ţară şi ea fost comunistă cândva: „ştii, băi, că ăia în Croaţia nu ştiu ce sunt alea căruţe?”

Anunțuri

Comments on: "Croaţia vs. România, în două povestiri" (10)

  1. Ghici unde voi fi peste exact 10 zile? Ghici! ghici! Ghici! Iti dau un indiciu: nu-s carute acolo 🙂

    La fel am „patit” si noi in Plitvice. Aveam nadejdea sa facem drumul spre casa dintr-o bucata, asa ca am planuit sa plecam la ora 5 dimineata. De cu seara am vorbit la receptie sa informam ca placam devreme, iar doamna de acolo ne-a oferit scuze pentru ca la ora aceea nu va fi nimeni care sa ne ureze „drum bun” =)) Auzi! Drum bun! Nu ne venea sa credem! Noi ne gandeam cu spaima in suflet ca n-are cine sa ne controleze camera si cui s-o „predam” la ora aceea si ea oferea scuze pt ca n-are cine sa ne ureze „drum bun”. Nici acum nu mi-am revenit din soc, desi au trecut 6 ani de la eveniment, de-aiai ma-ntorc, sa ma asigur ca a fost real =))

    Apreciază

  2. Si noi am patit faza cu cheia…Era duminica si oamenii mergeau la biserica, ne-au invitat si pe noi dar nu ne-a suras. Ne-au spus sa incuiem la plecare si sa lasam cheia sub ghiveciul cu flori :))

    Apreciază

  3. Habar nu aveam ca nu sunt carute in Croatia, in schimb de mizeria si badarania din Romania mi s-a acrit de mult, asa ca inteleg perfect ce spui. Culmea e ca nici la hoteluri de mai mult de 3 stele nu sunt mai breji…Nu vad nici eu sanse sa se schimbe ceva prea curand, mie una mi se pare ca merg din ce in ce mai rau lucrurile la noi 😦

    Apreciază

    • Lucrurile nu as zice ca merg toate per ansamblu mai rau, eu de exemplu recunosc ca am si devenit mai pretentioasa; cand ma gandesc la ce vile/hoteluri stateam acum 10-15 ani, nu-mi vine sa cred. Dar nu inteleg cum aia la munte au putut sa faca niste pensiuni minunate de 3-4 stele, din temelii, si astia la mare nu pot varui si mobila niste camere deja construite.
      In fine, lucrurile ca lucrurile, dar oamenii…

      Apreciază

  4. AMR 4 zileee..pana la vacanta si 5 zile pana ajungem in Croatia 🙂
    Apropo,la bulgari ati vazut carute??? Noi doar am traversat Bulgaria,nu am stat pe la ei,dar zau ca nu-mi amintesc sa fi vazut vreo caruta.
    Stau si ma intreb,in afara de la noi, unde ati mai vazut carute???

    Apreciază

    • Sincer, la cati cocalari de Bulgaria am vazut pe Transfagarasan weekendul asta, sunt convinsa ca au si carute. Si sunt eu suparata pe Romanica, dar n-o subestimez chiar atat de tare; chiar nu cred ca Bulgaria e cu ceva mai presus, si nu ma refer la litoral.

      De-abia astept sa va intoarceti din Croatia minunata cu poze si povesti 😀

      Apreciază

  5. Irina, si in Spania si aici mai sunt sarete, nu carute :)))

    Apreciază

  6. Da, confirm povestea carutelor lipsa din Croația. 🙂 Eu sunt colega… (Ei folosesc niște utilaje mici italienesti cu care se deplasează, in loc de carute. La care pot monta si niște… unelte, gen plug mic etc.). Hai c-am citit târziu articolasul tau, dar mai bine mai târziu decât niciodată… Cand am dat like paginii, n-am știut ca-i a ta. Deci ziceam bine ca tu poți sa scrii despre orice! 😉

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: