Nu am fost peste tot încă, dar este pe lista mea…

Cred ca de acum stiti cu totii de „mica” 😀 mea obsesie care se numeste Brenciu. Cei mai multi stiti ca imi place, va place si voua, dar nu intelegeti ce vad eu atat de magic la el si la concertele lui. O parte dintre voi, mica, ati indraznit sa ma intrebati, direct, care-i faza cu Brenciu si de unde a inceput ea. Asta am apreciat foarte mult, pentru ca mi s-a dat ocazia sa spun povestea fetei care de cand a fost la Sala Palatului a primit o pereche de ochelari roz si cand i se pare ca ceva e „naspa”, isi pune castile in urechi sau se mai duce la un concert. N-o sa mearga la infinit, dar deocamdata e bine asa 🙂 Altora le-am explicat eu, neintrebata :), sau mai bine zis i-am innebunit, asa ca le multumesc acum ca au avut rabdarea sa ma asculte.

Miresicilor mele, Corinei si Luizei le-am impuiat capul, dar stiu ca m-au inteles (sau macar sper 🙂 ) in nebunia mea. Si le multumesc. Calinei ii multumesc in plus pentru ca ea mi l-a „adus” pe Brenciu si Doinitei, tot in plus, pentru cadoul minunat care a fost excursia la Terracina. Nici Bogdan nu scapa de multumiri, el fiind alaturi de Doinita facatorul de surprize lacrimogene 😛 Si sotului meu trebuie sa-i multumesc, ca m-a rabdat cu atata Brenciu in cap, in casa, in masina, in concerte si in soneriile de pe telefon. Chiar si al lui 😉

Poate pare aiurea ca fac aici pe castigatoarea la Oscar 😀 Nu, n-am castigat nimic, dar in ultimele trei luni am petrecut o perioada frumoasa, de care o sa-mi amintesc cu placere si simt nevoia sa fiu recunoscatoare :). Sa devii fanul cuiva la 30 si ceva de ani si sa te simti iar ca la 20, fara griji si fara bani :P, nu e de ici-colo. La naiba, la treizecisi nici de fumat nu te mai apuci daca nu ai facut-o cand erai (foarte) tanar… 🙂

Si uite asa, in loc sa ma duc dupa U2 la Istanbul, macar, cum mi-as fi dorit anul trecut, m-am dus dupa Brenciu la Terracina. Si am povestit despre asta ca special guest star pe blogul lui Plimbarici, in doua parti. Citire placuta si ne vedem la concerte! La care vreti voi, eu merg acum la (aproape) toate! 🙂

Comments on: "Eu, Brenciu si Terracina" (8)

  1. Am citit, am vazut pozele, ma bucur ca ai facut-o si pe-asta, femeie tacanita! Te pup cu drag!

    Apreciază

  2. Inseamna ca trebuie doar sa devii fan ca sa primesti niste bilete cadou? E asa de simplu? Bunnnnnn… 16,17,18 decembrie 2011, Bercy, Paris, concert aniversar „Notre Dame de Paris”. Sun fan mare!!!

    Apreciază

    • Nu esti zdravana, maica… :). Si nu, nu e asa de simplu, trebuie sa fii fan din ala inrait. Le stii melodiile pe de rost? Vers cu vers? Le-ai cumparat toate albumele? (am zis cumparat, nu piratat :D). Ii asculti macar o ora pe zi? Ai toate soneriile la toate telefoanele cu melodiile lor? Le scrii pe pagina de facebook? :D. Ai scris vreun post pe blog despre ei? Ai vreo melodie in semnatura de pe forumuri? Vorbesti incontinuu despre ei incat i-ai facut si pe altii sa-i asculte si sa se duca la concertele lor? Daca ai raspuns cu DA la macar jumatate din aceste intrebari, ne mai gandim… 😛

      Pai daca tu crezi ca e asa usor sa fii fan…

      Apreciază

  3. Slava Domnului ca pasiuni iti tot descoperi in viata asta, mai bine mai tarziu decat niciodata :-). Parca eu nu m-am prostit la batranete si m-am apucat de scris pe blog? Si acum nu mai pot fara, sunt dependenta? :-))) Asta e, noi sa fim sanatoase si sa ne putem face mereu toate aceste mici bucurii care conteaza enorm. Te pup, ma bucur ca ai fost acolo si ma bucur ca te-ai intors si mai incantata (daca se putea si mai incantata, adica :-P).

    Apreciază

    • Si eu ma bucur ca am fost, as fi regretat mult daca n-as fi facut- o 🙂
      Pfuuuu, si eu am devenit dependenta de atat de multe lucruri in ultima vreme… Timp, timp, timp imi trebuie 🙂

      Apreciază

  4. anca anghel said:

    Stii ca te invidiez? Eu nu prea mi-am mai descoperit pasiuni din astea majore in ultimul timp. Bine, daca stau sa ma gindesc niciodata n-am fost un fan adevarat pina acum 🙂

    Apreciază

    • Anca, nici eu nu am fost pana acum. Adica am crezut de vreo doua ori, m-am declarat, dar mai fan ca acum n-am fost niciodata 🙂 E… tare frumos 😀

      PS- Si stiind cat e de frumos, sa vezi ce i-am invidiat eu pe fanii Bon Jovi aseara. Eram acolo, ii vedeam si imi imaginam ce trebuie sa simta. Cred ca sunt inca in delir si n-o sa-si revina prea repede, sunt verde de invidie pe ei 😀

      Apreciază

Lasă un comentariu